Charles-Pierre Baudelaire[Charles-Pierre_Baudelaire]

Lakóhelye: Paris
Választott nyelve


Önéletraj Charles-Pierre Baudelaire

Személyes web olda Charles-Pierre Baudelaire


 Használd ezt a címet, hogy kapcsolódj a szerző oldalhoz : 

Legújabban bevitt szövegek:

Legújabban bevitt szövegek:

Véleménye:

Könyvtárba vitt szövege:

Olda: 5 : 4 : 3 : 2 : 1

Mi-aduc aminte timpul … : Traducere de Tudor Arghezi
Vers 2008-05-21 (11842 megjelenítések)

Mi-e scumpă amintirea acelui ev :
Vers 2006-02-01 (8709 megjelenítések)

Mîța : traducerea: Lazăr Iliescu
Vers 2008-09-01 (8130 megjelenítések)

Moartea amanților : Traducerea: Al. Philippide
Vers 2006-09-21 (11298 megjelenítések)

Moartea amanților : Traducerea: Necula Florin Dănuț
Vers 2009-09-16 (11288 megjelenítések)

Moartea artistilor : traducere de Letitia Papu
Vers 2006-09-21 (9000 megjelenítések)

Moartea îndrăgostiților :
Vers 2002-07-12 (9151 megjelenítések)

Moartea sărmanilor :
Vers 2006-09-21 (8855 megjelenítések)

Mormântul :
Vers 2004-01-24 (8829 megjelenítések)

Mortul vesel :
Vers 2005-09-23 (15749 megjelenítések)

Mustrare postumă : traducerea: Andrei Mihai Nicolae
Vers 2004-02-27 (8782 megjelenítések)

Mustrare postumă : Traducere de Petru Dincă
Vers 2009-06-26 (11275 megjelenítések)

Muza bolnavă :
Vers 2005-10-03 (13696 megjelenítések)

Muza venală :
Vers 2005-10-03 (11320 megjelenítések)

Nebunul și Venus :
Próza 2020-02-27 (4269 megjelenítések)

Nenorocul : traducere de Alexandru Philippide
Vers 2006-07-15 (12780 megjelenítések)

Nimicirea : Traducerea: Necula Florin Dănuț
Vers 2008-12-05 (8704 megjelenítések)

O călătorie în Cythera : fragment
Vers 2003-08-30 (10998 megjelenítések)

O fantomă :
Vers 2004-02-10 (7869 megjelenítések)

Obsesie : Traducerea: Radu Cârneci
Vers 2009-06-02 (9549 megjelenítések)

Ochii Bertei :
Vers 2004-03-23 (8273 megjelenítések)

Om și mare : fragment
Vers 2003-08-30 (13324 megjelenítések)

Orbii : Florile Răului, 1857
Vers 2005-06-25 (10903 megjelenítések)

Parfum exotique :
Vers 2005-08-10 (11470 megjelenítések)

Pe ceașcă, în închisoare, lui Eugene Delacroix :
Vers 2006-02-01 (9009 megjelenítések)

Pierzania : Traducerea: Radu Cârneci
Vers 2009-07-10 (7606 megjelenítések)

Pisicile : Traducere: Nicu Porsenna
Vers 2005-02-26 (13611 megjelenítések)

Podoabele :
Vers 2004-02-24 (7778 megjelenítések)

Portretul :
Vers 2009-06-22 (10634 megjelenítések)

Prefață : Traducerea: Al. Philippide
Vers 2002-11-13 (16457 megjelenítések)

Răzvrătitul : Traducerea: Radu Cârneci
Vers 2009-06-02 (8016 megjelenítések)

Reculegere : traducere: Marilena Mihai
Vers 2003-02-14 (8423 megjelenítések)

Reculegere : Traducerea: Radu Cârneci
Vers 2006-02-01 (8685 megjelenítések)

Scheletul truditor : Traducerea: Radu Cârneci
Vers 2009-07-10 (8341 megjelenítések)

Schiță pentru un epilog la a doua ediție :
Vers 2006-02-01 (7909 megjelenítések)

Sed Non Satiata :
Vers 2002-07-04 (9487 megjelenítések)

Semper eadem : traducerea: Al. Philippide
Vers 2005-06-21 (8237 megjelenítések)

Semper eadem :
Vers 2005-08-31 (10622 megjelenítések)

Semper eadem :
Vers 2005-09-08 (9749 megjelenítések)

Semper eadem :
Vers 2005-12-06 (6658 megjelenítések)

Semper eadem : Traducerea: Necula Florin Dănuț
Vers 2008-11-22 (9218 megjelenítések)

Sfârșitul zilei :
Vers 2009-02-08 (8384 megjelenítések)

Sonet de toamnă : Traducerea: Necula Florin Dănuț
Vers 2008-11-24 (10641 megjelenítések)

Spleen : traducerea: Marta Cremeny
Vers 2005-05-11 (19038 megjelenítések)

Spleen :
Vers 2005-09-05 (7078 megjelenítések)

Spleen :
Vers 2006-09-15 (8632 megjelenítések)

Spleen :
Vers 2006-10-28 (5385 megjelenítések)

Spleen : Traducerea: Alexandru Philippide
Vers 2008-06-16 (14065 megjelenítések)

Spleen : Traducerea: Necula Florin Dănuț
Vers 2008-11-12 (7840 megjelenítések)

Spleen : Traducerea: Necula Florin Dănuț
Vers 2008-11-21 (11405 megjelenítések)

Önéletraj Charles-Pierre Baudelaire

Charles Baudelaire a fost un poet francez (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867), a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal (Florile răului"). Va avea o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu.

1821: Se naște la Paris, Charles Baudelaire.
1827: Moare tatăl său, care era cu 30 de ani mai în vârstă decât mama.
1828: Văduva Baudelaire se recăsătorește cu comandantul de batalion Aupick, un strălucit militar și diplomat.
1832-1835: Perioada de studii în Lyon, în garnizoana in care colonelul Aupick l-a trimis.
1836-1840: Perioadă de studii la Paris, încheiate cu un bacalaureat. În acest timp Baudelaire a frecventat Cartierul latin, atunci sediul artiștilor din Paris, unde s-a îndatorat peste măsură. Îi întâlnește pe de Nerval și Balzac. Se crede că tot atunci a contractat sifilisul.
1841-1842: Pentru a-l scoate din mediul boem, tatăl vitreg îl trimite în India, dar revine un an mai târziu la Paris, fugind de pe vas. La întoarcere, moștenește o avere considerabilă care-i va permite să ducă o viață de dandy parizian. Începe să iubească hainele și își petrece zilele în galeriile de artă și cafenelele din Orașul luminilor. Începe să folosească drogurile, în special hașiș și opium.
Se îndrăgostește de Jeanne Duval, cea care îl va inspira când scrie poemele din secțiunea "Venus cea neagră" a volumului Les Fleurs du mal, o prostituată din Africa. Până în 1844, cheltuise aproximativ jumătate din moștenire. Primele datorii importante sunt originea viitoarelor sale dificultăți financiare. Consiliul de familie îi impune un notar drept consilier judiciar, care va avea în grijă averea lui Baudelaire și îi va plăti o mică rentă pentru tot restul vieții. O tentativă de suicid se produce în anul 1845.
Pentru a-și suplimenta venitul Baudelaire scrie critică de artă, eseuri, și cronici pentru diverse jurnale. Criticile pictorilor contemporani francezi Eugene Delacroix și Gustave Courbet l-au ajutat să se impună drept critic cu idiosincrazii, dar care știe să facă diferența între arta adevărată și kitsch.
1847: Publică nuvela autobiografică "La Fanfarlo". Primele versuri îi apar în reviste la jumătatea deceniului '40. Îl descopera pe Edgar Allan Poe.
1848: Publică și lucrează la variate gazete.
1854 - 1855: Publică traducerea prozelor lui Edgar Allan Poe pe care îl consideră un suflet geamăn. Traducerea sa devine celebră.

În 1857, Auguste Poulet-Malassis publică prima ediție din Les Fleurs du mal. Baudelaire era atât de îngrijorat de calitatea tipăriturii încât închiriază o cameră lângă tipografie pentru a putea supraveghea apariția cărții. În luna august, are loc procesul "Florilor răului" cu un rechizitoriu susținut de același procuror care în anul precedent se ocupase de "Madame Bovary". Poetul și editorii sunt condamnați, iar șase dintre poeme care descriau dragostea lesbiană sau vampiri au fost excluse din cadrul volumului. Interdicția a fost ridicată în Franța abia în 1949.


Portret de Gustave Courbet, 1848În 1861, Baudelaire a adăugat 36 de poeme noi la această colecție. Florile răului i-au adus lui Baudelaire un oarecare grad de popularitate; scriitori ca Gustave Flaubert și Victor Hugo i-au lăudat poemele. Flaubert i-a scris lui Baudelaire "Ați găsit o cale de a injecta o nouă viață Romantismului, sunteți diferit de toți, și aceasta e cea mai mare calitate". Spre deosebire însă de poeții romantici, Baudelaire se inspira din viața citadină a Parisului. El argumenta că arta trebuie să creeze frumusețe chiar și din cele mai josnice și non-poetice situații. Florile răului l-au transformat pe Baudelaire într-un poet blestemat.

În anii '60, Baudelaire a continuat să scrie articole și eseuri ocupându-se de o mare varietate de figuri și teme.

În 1869 a publicat și poeme în proză, care au fost adunate postum în volumul Petits poémes en prose (Mici poeme în proză). Prin faptul că a denumit aceste compoziții în vers alb poeme, Baudelaire a fost primul poet care a spart forma tradițională a versificației.

În 1862, Baudelaire a început să aibă coșmaruri și temeri, iar sănătatea i s-a șubrezit brusc. A plecat la Bruxelles să țină o serie de conferințe, dar a avut câteva atacuri cerebrale care s-au finalizat printr-o paralizie parțială. În iulie 1866, mama sa îl aduce în Paris și îl internează în diverse sanatorii pentru tratament.

Pe 31 august, 1867, la 46 de ani, după o lungă agonie, Charles Baudelaire a murit la Paris. Chiar dacă doctorii nu au declarat-o, moartea sa a fost provocată de sifilis.

Posteritatea sa de mare poet era însă asigurată. Poeții timpului Stephane Mallarmé, Paul Verlaine, și Arthur Rimbaud l-au considerat imediat un predecesor. În secolul al XX-lea, gânditori, critici sau poeți celebri cum ar fi Jean-Paul Sartre, Walter Benjamin, Robert Lowell și Seamus Heaney i-au celebrat opera. La noi voulumul poetului Tudor Arghezi, Flori de mucigai a fost influențat de volumul lui Baudelaire, Florile răului.